Decizia CCR nr. 683/2018Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 15 alin. (2) referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, ale art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea pedepsei, ale art. 142 alin. (1) privind rolul Curții Constituționale de garant al supremației Constituției și ale art. 147 alin. (4) potrivit căruia, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii. În acest sens, arată că, prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, Curtea a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțională. În urma acestei decizii de neconstituționalitate, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală au primit o nouă redactare, care prevede că este deschisă calea de atac a revizuirii numai ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză. Autorii excepției solicită Curții să statueze cu privire la dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală - în forma modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 - și să opereze o nuanțare a jurisprudenței sale, în sensul că soluția de neconstituționalitate, pronunțată prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, nu vizează și norma penală substanțială de incriminare, declarată neconstituțională sau afectată în orice alt mod printr-o decizie a Curții Constituționale (de exemplu, constituționalitate sub rezerva interpretării ori interpretare dată unui text de lege prin considerentele unor decizii ale Curții). Astfel, autorii prezentei excepții susțin că este neconstituțională soluția legislativă statuată prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016 atât în ceea ce privește imposibilitatea utilizării căii extraordinare de atac a revizuirii de către o altă persoană decât cea care a ridicat excepția de neconstituționalitate în cazul în care norma legală vizată de decizia Curții Constituționale este o normă penală substanțială de incriminare (deci nu și atunci când este vorba de alte norme penale substanțiale ori de norme penale procedurale), cât și în ceea ce privește limitarea utilizării căii extraordinare de atac a revizuirii numai în caz de decizie de constatare a neconstituționalității, iar nu și în cazul celorlalte decizii ale Curții Constituționale care afectează o normă penală substanțială de incriminare (de exemplu, constituționalitate sub rezerva interpretării ori interpretare dată unui text de lege prin considerentele unor decizii ale Curții). ...