Decizia CCR nr. 579/2022Punctul 18

18. Distinct, în ceea ce privește susținerea autorului excepției potrivit căreia prevederile art. 200 din Codul de procedură civilă aduc atingere art. 51 din Constituție, Curtea reține că aceste dispoziții constituționale se referă la dreptul la petiționare, care este diferit de dreptul de a introduce acțiuni la instanțele judecătorești, garantat de art. 21 din Constituție. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că sesizarea instanțelor judecătorești pentru valorificarea unui drept sau pentru realizarea unui interes legitim care se poate obține numai pe calea justiției nu reprezintă un aspect al dreptului de petiționare. Dreptul de petiționare se referă la cererile, reclamațiile, sesizările și propunerile în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiției și la care autoritățile publice au obligația de a răspunde în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecată se soluționează după reguli specifice activității de judecată (a se vedea în acest sens Decizia nr. 453 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 21 octombrie 2005). ...