Decizia CCR nr. 552/2022Punctul 24
Punctul 24
24. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 341 alin. (8) cu referire la art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală încalcă principiile fundamentale privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, înfăptuirea justiției, instanțele judecătorești, folosirea căilor de atac, integrarea în Uniunea Europeană, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, precum și dreptul la libertate și la siguranță. Astfel, arată că dispozițiile de lege criticate nu permit exercitarea unei căi ordinare de atac - apel sau contestație - împotriva soluțiilor pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în temeiul dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală. Invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale, și anume considerentele Deciziei nr. 733 din 29 octombrie 2015, paragraful 30, precum și ale Deciziei nr. 243 din 16 aprilie 2019, paragrafele 18, 34 și 35, apreciind că sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză. Mai susțin că judecătorul sesizat cu plângerea înlocuiește considerentele ordonanței de clasare cu o motivare cu totul nouă, care devine imposibil de corectat în ipoteza în care este netemeinică sub toate aspectele. De asemenea, autorii excepției arată că scopul Convenției este să protejeze drepturi concrete și efective, nu drepturi teoretice sau iluzorii, afirmație ce vizează în mod special dreptul de acces la o instanță judecătorească, având în vedere locul deosebit pe care dreptul la un proces echitabil îl ocupă într-o societate democratică (Hotărârea din 9 octombrie 1979, pronunțată în Cauza Airey împotriva Irlandei, paragraful 24, și Hotărârea din 15 februarie 2005, pronunțată în Cauza Steel și Morris împotriva Regatului Unit, paragraful 59). În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că posibilitatea de a folosi căile de atac interne nu respectă în mod necesar imperativele art. 6 paragraful 1 din Convenție, ci mai trebuie constatat că nivelul de acces asigurat de legislația națională este suficient pentru a asigura persoanelor interesate „dreptul la o instanță“, ținând cont de principiul preeminenței dreptului într-o societate democratică (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragrafele 34-35, Hotărârea din 6 decembrie 2001, pronunțată în Cauza Yagtzilar și alții împotriva Greciei, paragraful 26, și Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 35, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006). ...
Sursa oficială ↗