Decizia CCR nr. 537/2022Punctul 19

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, precum și a unor acte normative din domenii adiacente. Printre altele, a fost modificat și completat art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care, în forma inițială a legii, stabilea că, „dacă debitorul nu se conformează planului sau desfășurarea activității sale aduce pierderi sau se acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii, oricare dintre creditori sau administratorul judiciar pot solicita oricând judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment a debitorului. Cererea se judecă de urgență și cu precădere“. Prin art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 a primit următoarea redactare: „Dacă debitorul nu se conformează planului sau se acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii de insolvență, oricare dintre creditori sau administratorul judiciar poate solicita oricând judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment a debitorului. Cererea se judecă de urgență și cu precădere, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia la dosarul cauzei. Cererea va fi respinsă de către judecătorul-sindic în situația în care creanța nu este datorată, este achitată sau debitorul încheie o convenție de plată cu acest creditor. Pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvență care au vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită“. În esență, noutatea constă în faptul că prin modificarea operată de legiuitor a fost adăugată o nouă teză finală, în virtutea căreia, în contextul dat, se putea începe executarea silită pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvență care au vechime mai mare de 60 de zile. ...