Decizia CCR nr. 529/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 255/2013, autorul acesteia susține că acestea instituie posibilitatea arbitrară ca procurorul să poată dispune clasarea în condițiile în care sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii. Dispozițiile de lege criticate determină supraviețuirea în fondul legislației a prevederilor art. 18^1 din Codul penal din 1969, care sunt caracterizate de neclaritate și impredictibilitate și care conduc la insecuritate juridică. Norma criticată face trimitere la Codul de procedură penală, fără ca acest act normativ, spre deosebire de Codul de procedură penală din 1968, să prevadă modalități de punere în aplicare a art. 18^1 din Codul penal din 1969, încălcându-se, astfel, principiul legalității. În acest context, apreciază că în legătură cu toate infracțiunile prevăzute de Codul penal, inclusiv terorism sau omor, există posibilitatea pronunțării unei soluții arbitrare din partea procurorului, prin aplicarea dispozițiilor de lege criticate. Totodată, apreciază că prevederea criticată situează persoana vătămată/partea civilă într-o poziție de inechitate procesuală față de persoana care a săvârșit fapta. Susține că, deși soluția procurorului poate fi supusă controlului instanței judecătorești, aceasta nu se va putea raporta la dispoziții certe și predictibile, caz în care intervin arbitrarul și subiectivismul. ...