Decizia CCR nr. 529/2022Punctul 16

16. Curtea a reținut că prevederile art. 18^1 din Codul penal din 1969 țineau seama de gradul de pericol social concret al faptei, așadar de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care s-a săvârșit fapta, de urmarea produsă ori care s-ar fi putut produce, toate aceste din urmă criterii ce țineau de pericolul social al faptei fiind apreciate de instanță (Decizia nr. 407 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 28 iulie 2016, paragraful 16). De asemenea, instanța de contencios constituțional a statuat că legea a atribuit procurorului competența de a stabili în mod concret, în faza de urmărire penală, gradul de pericol social al faptei cercetate, ținând seama de rolul acestuia de apărător al ordinii de drept și de reprezentant al intereselor generale ale societății, definit prin art. 131 alin. (1) din Constituție. Curtea, făcând referire la dispozițiile Codului de procedură penală din 1968, a reținut că, în exercitarea acestui rol, procurorul poate să dispună scoaterea de sub urmărire penală a persoanei cercetate pentru comiterea unei fapte penale care intră sub incidența prevederilor art. 18^1 din Codul penal și aplicarea față de făptuitor a unei sancțiuni cu caracter administrativ (Decizia nr. 271 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 17 iulie 2013). ...