Decizia CCR nr. 228/2022Punctul 48

48. Curtea reține că pericolul social al infracțiunii, stabilit în abstract de legiuitor în momentul incriminării faptei, trebuie să existe, să se verifice prin fiecare faptă săvârșită, pentru a caracteriza fapta respectivă ca infracțiune. Așadar, Curtea reține că, deși, formal, fapta săvârșită poate să îndeplinească toate trăsăturile pentru a fi caracterizată ca infracțiune - adică este prevăzută de legea penală, este săvârșită cu vinovăția cerută de lege -, pericolul social poate să nu evidențieze o periclitare a valorilor sociale ocrotite, să fie minim, să nu fie suficient pentru a caracteriza fapta ca infracțiune. Cu alte cuvinte, este posibil ca, în concret, fapta săvârșită să fie lipsită de importanță, prin pericolul social minim pe care îl prezintă, iar pentru combaterea ei să nu fie necesară aplicarea unei pedepse. Or, Curtea reține că, în astfel de situații, în care pericolul social concret al faptei săvârșite este minim, așadar nu este suficient pentru a caracteriza fapta ca infracțiune, soluția legislativă, în acord cu Legea fundamentală, trebuie să fie în sensul înlăturării caracterului infracțional al faptei și, în consecință, a răspunderii penale. ...