Decizia CCR nr. 524/2022Punctul 39

39. Cu privire la pretinsele încălcări ale dispozițiilor art. 21 alin. (2) , cu referire la art. 124 alin. (3) , raportate la art. 20 alin. (2) și art. 1 alin. (3) din Constituție, cu trimitere la norma reglementată de art. 49 alin. (5) din legea criticată, se arată că acțiunea disciplinară este o categorie a acțiunii civile. Se impune a fi subliniat că, în cazul procedurii disciplinare în fața secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, nu există un raport de drept privat substanțial tipic, componenta publică fiind dominantă. Or, neexistând un raport de drept privat substanțial tipic, aplicabilitatea dispozițiilor referitoare la cererea de intervenție din cuprinsul Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este supusă limitelor ce decurg din legea specială. Ca regulă, intervenția accesorie este admisibilă în orice materie, însă, în pricinile cu caracter strict personal, este inadmisibilă dacă este în legătură cu capătul de cerere prin care se valorifică un drept strict personal. Față de criticile formulate cu privire la justificarea unui interes legitim al asociațiilor profesionale ale judecătorilor și procurorilor, ai căror membri sunt supuși unor proceduri disciplinare în fața secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, de a interveni, se consideră că rolul asociațiilor profesionale ale magistraților de a apăra și promova drepturile magistraților, în raport cu autoritățile implicate, trebuie evaluat, în plan procesual, prin prisma regulilor stabilite în acest text de lege. Legea criticată, prin art. 29 alin. (4) , permite prezența asociațiilor în fața instanței disciplinare, acordându-le posibilitatea de a exprima, atunci când consideră necesar, un punct de vedere asupra problemelor ce se dezbat, la inițiativa lor sau la solicitarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. ...