Decizia CCR nr. 520/2022Punctul 151

151. Cu privire la criticile aduse art. 115 din legea contestată se arată că acestea nu pot fi reținute, întrucât recomandările diferitelor organisme internaționale, cum ar fi Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei și Comisia de la Veneția, nu au rang constituțional, pentru a fi considerate norme interpuse în cadrul controlului de constituționalitate. Astfel, pentru ca dispozițiile legii criticate să poată fi verificate sub aspectul constituționalității în temeiul art. 20 alin. (2) și al art. 148 din Constituție, autorii sesizării ar fi trebuit să invoce încălcarea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituționalitate, și nu a unor acte care nu fac parte din această categorie. Cu privire la exigența de independență a judecătorilor, în jurisprudența sa, se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 2 din 11 ianuarie 2012 și se subliniază că, în ceea ce privește promovarea profesională a judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, această instanță fiind instanță supremă, exigența constituțională implicită, rezultată din art. 1 alin. (1) și (3) și art. 124 alin. (3) din Constituție, este aceea că separația puterilor în stat și independența judecătorului impun ca evaluarea în vederea promovării să fie realizată de către funcționari ai statului care fac parte din puterea judecătorească, respectiv judecători (Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018). Totodată, în baza considerentelor antereferite, nu poate fi reținută nici susținerea conform căreia prin tratamentul diferențiat aplicat de legiuitor pentru obținerea gradului de tribunal și de curte de apel față de cel aplicat pentru promovarea în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt încălcate dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. În consecință, art. 115 din legea criticată nu încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 124 alin. (3) cu referire la art. 148 și art. 20 alin. (2) din Constituție. ...