Decizia CCR nr. 499/2022Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că motivele de neconstituționalitate formulate privesc conflictul normativ dintre dispozițiile art. 406 alin. (1) și ale art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală, pe de o parte, și prevederile constituționale și convenționale invocate, pe de altă parte, în condițiile în care normele procesual penale criticate nu permit părților unei cauze penale judecate în primă instanță accesul efectiv și complet la justiție în ceea ce privește dreptul de exercitare a unei căi de atac, conform standardelor Convenției pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile din 8 ianuarie 2013, respectiv 27 septembrie 2001, pronunțate în cauzele S.C. Raisa Shipping M. - S.R.L. împotriva României, paragraful 30, și Hirvisaari împotriva Finlandei, paragraful 30. Astfel, în lumina efectivității dreptului la „recurs“, instanța de la Strasbourg a reținut că beneficiarul acestui drept trebuie să cunoască - anterior nașterii dreptului - „decizia“ instanței și fundamentele care o motivează, noțiune care în sistemul judiciar național este reprezentată de considerentele hotărârii judecătorești, conținute de hotărârea redactată ulterior întocmirii și pronunțării „minutei“, de la a cărei comunicare curge, în prezent, termenul de declarare a apelului. Autoarea excepției susține că prevederile art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală creează serioase dificultăți titularului dreptului de a formula apel în ce privește adoptarea deciziei de a promova această cale de atac, în raport cu raționamentele juridice și constatările de fapt ce pot fi conținute în considerentele hotărârii judecătorești, care, deși nu sunt direct executabile, nu mai pot fi cenzurate în afara examinării prevăzute de art. 417 din Codul de procedură penală. ...