Decizia CCR nr. 497/2022Punctul 23

23. Cât privește critica referitoare la dispunerea măsurii confiscării de către agentul constatator, aspect care, în opinia autorului excepției, nu oferă garanții împotriva arbitrarului, Curtea reține că, analizând critici de neconstituționalitate similare, formulate cu privire la dispozițiile art. 5 alin. (3) lit. a) și ale art. 24 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, prin Decizia nr. 942 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 23 ianuarie 2013, instanța de control constituțional a constatat că învestirea organelor de poliție cu aplicarea măsurii contravenționale complementare a confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții constituie opțiunea legiuitorului și are ca scop înlăturarea pericolului social pe care l-ar putea prezenta rămânerea acestora în posesia contravenientului până la o eventuală dispunere sau încuviințare a măsurii confiscării de către instanța de judecată. Curtea a reținut, totodată, că acela care a formulat o plângere contravențională nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată, în exercitarea rolului său activ, obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului, contravențiile fiind calificate, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, drept „acuzații în materie penală“, aflate sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 505 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 1 august 2012). Curtea a reținut, totodată, că instanța de la Strasbourg, prin hotărârile din 23 octombrie 1995, 2 septembrie 1998, 16 noiembrie 2004, 18 iulie 2006 și 27 septembrie 2011, pronunțate în cauzele Gradinger împotriva Austriei, paragraful 42, Kadubec împotriva Slovaciei, paragraful 57, Lauko împotriva Slovaciei, paragraful 64, Čanády împotriva Slovaciei, paragraful 31, Štefanec împotriva Republicii Cehe, paragraful 26, Menarini Diagnostics s.r.l. împotriva Italiei, paragraful 58, a statuat că, „dacă încredințarea către autoritățile administrative a sarcinii de a constata și sancționa contravențiile nu este incompatibilă cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, trebuie subliniat totuși că este obligatoriu ca partea sancționată să poată sesiza un tribunal pentru a se pronunța asupra deciziei care a fost luată împotriva sa, tribunal care să ofere garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție“. Or, prin Decizia nr. 942 din 13 noiembrie 2012, Curtea Constituțională a constatat că o atare obligație este respectată prin reglementarea dispozițiilor art. 34 alin. (1) [art. 31, în vigoare] din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. ...