Decizia CCR nr. 491/2022Punctul 6

6. Astfel, prevederile criticate încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, referitoare la previzibilitatea și predictibilitatea legii, deoarece aplicarea unei sancțiuni atât de grave trebuie să fie prevăzută în mod explicit prin lege și nu trebuie să fie lăsată la aprecierea subiectivă a unor structuri sau persoane care nu au la dispoziție criterii clare și obiective de apreciere, criterii rezonabile și concrete pentru evaluarea situației create printr-o condamnare, cu atât mai mult cu cât legea penală nu definește ceea ce înseamnă infracțiune gravă, iar definirea necesară pentru aprecierea eventualei „atingeri aduse prestigiului profesiei“ reprezintă o normă incompletă. Or, este o cerință esențială pentru ca fiecare cetățean să își poată reglementa o anumită conduită și să poată prevedea consecințele faptelor sale. Astfel, legea trebuie să prevadă în mod expres și să indice care sunt infracțiunile a căror săvârșire poate conduce la excluderea din profesie sau, cel puțin, să prevadă criterii obiective și strict delimitate pentru aprecierea eventualei „atingeri aduse prestigiului profesiei“. În acest sens, se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 225 din 4 aprilie 2017, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în vigoare în anul 2017, dispoziții cu un conținut aproape identic cu prevederile criticate din Legea nr. 36/1995, în forma în vigoare în luna august 2011. ...