Decizia CCR nr. 458/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin (3) și (5) , întrucât reglementează „o normă care face trimitere la o dispoziție legală care nu mai este în vigoare și nici nu se referă expres la acea dispoziție“. În susținerea acestei critici, arată că Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a reglementat salarizarea personalului bugetar, art. 7 din această lege prevăzând aplicarea ei etapizată, prin legi anuale de salarizare. Astfel, între anii 2010 și 2017 au fost adoptate ordonanțe de urgență anuale prin care s-a dispus, pentru o perioadă limitată pe durata unui an calendaristic, neacordarea ajutoarelor salariale suplimentare prevăzute de art. 20 alin. (1) și (2) din lege. Prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că actele normative anuale vizează exercițiul dreptului la acordarea ajutoarelor, în sensul suspendării lor, și nu existența acestui drept. ...