Decizia CCR nr. 418/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că interpretarea dată prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă de către instanța supremă prin Decizia nr. 26 din 3 iunie 2019 este contrară Deciziei Curții Constituționale nr. 33 din 23 ianuarie 2018, prin care s-a statuat, la paragrafele 177 și 178, că în situația în care nu judecătorul care a participat la dezbateri și la deliberări este acela care redactează/motivează hotărârea judecătorească garanțiile pe care Constituția și legea le consacră pentru protejarea dreptului la un proces echitabil, pentru asigurarea unei justiții imparțiale, înfăptuite în numele legii, rămân instrumente declarative, lipsite de efectivitate, inutile. Cu alte cuvinte, întreaga reglementare referitoare la independența justiției, la regulile de procedură penală sau civilă privind soluționarea cauzelor, la necesitatea săvârșirii unui act de justiție motivat este lipsită de efecte juridice dacă hotărârea judecătorească prin care „se spune dreptul“ este întocmită de o persoană care nu îndeplinește calitatea de judecător al cauzei, deci care este străină procedurii jurisdicționale, actului deliberativ ce a condus la soluția adoptată și, implicit, actului de justiție în sine. ...