Decizia CCR nr. 380/2022Punctul 7

7. Suplimentar, în ceea ce privește art. 3 lit. a) , art. 4 și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 136/2020, autoarea excepției arată că acestea sunt lipsite de claritate și previzibilitate deoarece conțin dispoziții contradictorii care lasă loc de interpretare. Astfel, sintagma „care va conține mențiuni cu privire la data și emitentul actului, numele și datele de identificare ale persoanei carantinate, durata măsurii și calea de atac prevăzută de lege“ încalcă normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, deoarece din modalitatea de redactare (ca urmare a lipsei conjuncției „și“) se înțelege că această decizie va conține numai mențiunile indicate expres, nefiind necesară motivarea în fapt și în drept a deciziei de carantinare individuală. Or, decizia de carantinare individuală, fiind un act administrativ, trebuie motivată în fapt și în drept, potrivit legislației privind dreptul administrativ. În acest fel este îngrădit dreptul la apărare al persoanei carantinate, aceasta necunoscând motivele de fapt și de drept pentru care i-a fost instituită măsura și neputând formula critici cu privire la acestea. Pe de altă parte, instanța se află în imposibilitatea verificării legalității măsurii instituite atât timp cât organul administrativ nu a indicat motivele de fapt și de drept pe care le-a avut în vedere, fiind astfel încălcate art. 53 din Constituție și dreptul la un proces echitabil garantat de art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ...