Decizia CCR nr. 388/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia precizează că prevederile criticate discriminează asigurații cu handicap mediu față de asigurații fără handicap. Tratamentul discriminator constă în faptul că, pentru a beneficia de pensia pentru limită de vârstă, Legea nr. 263/2010 impune un stagiu de cotizare cu o durată mai mare pentru asigurații cu handicap mediu față de durata stagiului de cotizare necesară asiguraților fără handicap. Astfel, prevederile criticate de autoarea excepției condiționează obținerea pensiei pentru limită de vârstă de către asigurații cu handicap mediu de realizarea stagiului complet de cotizare care, potrivit art. 53 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, este de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați [în sistemul Legii nr. 19/2000, potrivit art. 41 alin. (4) teza întâi al acesteia, „Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați“]. În schimb, asigurații fără handicap pot obține pensia pentru limită de vârstă după ce au realizat stagiul minim de cotizare care, potrivit art. 41 alin. (3) teza întâi și, respectiv, art. 53 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, are o durată de 15 ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Consecința acestui tratament discriminatoriu este aceea că persoana cu handicap mediu va depune un efort mult mai mare, dată fiind condiția obiectiv diferită în care se află, decât o persoană fără handicap, pentru obținerea aceluiași beneficiu, respectiv pensia pentru limită de vârstă. Deși legiuitorul a recunoscut în mod explicit necesitatea impusă de art. 41 și 50 din Constituție de a oferi o protecție specială persoanelor cu handicap prin reducerea vârstei de pensionare cu 10 ani, aceleași standarde constituționale îl obligă să reglementeze favorabil și cealaltă condiție pentru obținerea acesteia, respectiv durata stagiului de cotizare. ...