Decizia CCR nr. 371/2022Punctul 24

24. De altfel, exercitarea autorității părintești în interesul superior al copilului este prevăzută ca principiu la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, conform căruia legea anterior menționată, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului. În același sens, alin. (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd că interesul superior al copilului implică dreptul copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie, acesta fiind impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. De asemenea, prevederile art. 2 alin. (4) din Legea nr. 272/2004 impun ca principiul interesului superior al copilului să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Totodată, dispozițiile alin. (6) al aceluiași art. 2 prevăd că în determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puțin următoarele aspecte: nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie; opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate; istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor; capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament. Dispozițiile art. 37 din Legea nr. 272/2004 prevăd dreptul copilului de a fi crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială și, în mod corelativ, obligațiile părinților de a supraveghea copilul, de a coopera cu acesta și de a-i respecta viața intimă, privată și demnitatea, de a informa copilul despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și de a lua în considerare opinia acestuia, de a întreprinde toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor și de a coopera cu persoanele fizice și cu persoanele juridice care exercită atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului. Nu în ultimul rând, prevederile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 reglementează faptul că serviciul public de asistență socială va lua toate măsurile necesare pentru depistarea precoce a situațiilor de risc care pot determina separarea copilului de părinții săi, precum și pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale părinților și a violenței în familie. ...