Decizia CCR nr. 38/2024Punctul 15

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viață de familie, iar acesta este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. De asemenea, potrivit art. 2 alin. (4) din același act normativ, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Aceste prevederi legale sunt expresia dispozițiilor art. 3 paragraful 1 din Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, potrivit cărora „în toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de instituțiile de asistență socială publice sau private, de instanțele judecătorești, autoritățile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala“. Prin urmare, și în ceea ce privește raporturile dintre părinți și copiii lor minori, sfera drepturilor care se circumscriu noțiunii de autoritate părintească se referă la acele drepturi care, fiind exercitate numai în raport cu persoana minorului reprezintă îndatoriri juridice, iar nu îndrituiri subiective, care trebuie exercitate exclusiv cu luarea în considerare a interesului superior al copilului. ...