Decizia CCR nr. 370/2022Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că sintagma „rezidență continuă și legală“, criticată de autorul excepției, este clară, precisă și previzibilă. Se susține că legiuitorul a supus verificării judecătorului anumite situații, împrejurări care ar putea conduce la refuzul executării mandatului european de arestare, cum este rezidența continuă și legală pe teritoriul României de cel puțin 5 ani. Se arată că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, a fost acordată această rezidență și că persoana în cauză trebuie să trăiască efectiv pe teritoriul României, motiv pentru care instanța a respins cererea formulată de autorul excepției de neconstituționalitate, care a stat pe teritoriul României doar 5 luni. Se mai arată că, pentru a verifica această împrejurare, trebuie ca aceasta să se fi produs, indiferent de statul emitent al mandatului; or, este ilogic să se verifice o împrejurare care nu a avut loc. Nu în ultimul rând, se susține că dacă textul criticat ar cuprinde o prevedere în sensul celor solicitate, ar fi neconstituțional, întrucât ar îngrădi posibilitatea autorului de a se stabili, de a avea o rezidență continuă și legală în alt stat. Se conchide că dispozițiile legale criticate se bucură de previzibilitate și stabilitate. De asemenea, se susține că persoana în cauză dorește clarificarea situației sale juridice, respectiv validarea de către Curtea Constituțională a unei interpretări favorabile a situației juridice, interpretare care ține exclusiv de modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale criticate de către instanța competentă. Se arată că, practic, prin caracterizarea rezidenței ca fiind continuă pe teritoriul României legiuitorul s-a referit la o rezidență anterioară ce poate fi verificată a fi neîntreruptă de minimum 5 ani. ...