Decizia CCR nr. 362/2022Punctul 7

7. Curtea de Apel Bacău - Secția penală, cauze minori și familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că dispozițiile art. 129 alin. (2) lit. b) și d) din Codul penal doar în aparență stabilesc un tratament mai sever inculpatului major condamnat la pedeapsa amenzii (care a comis o infracțiune în termenul de încercare stabilit în urma suspendării condiționate a executării unei pedepse cu închisoarea aplicată pentru o infracțiune săvârșită înaintea împlinirii vârstei de 18 ani), în raport cu cel care este condamnat la pedeapsa închisorii în aceleași condiții. În primul caz sancțiunea aplicată (măsura educativă privativă de libertate) ar putea avea o durată mai mare decât în cazul aplicării unei pedepse cu închisoarea pentru care se aplică regulile de la art. 129 alin. (2) lit. b) și d) din Codul penal. Plecând de la premisa că cele două sancțiuni (măsura educativă privativă de libertate și pedeapsa închisorii) sunt de natură diferită, cu regimuri și consecințe diferite, arată că dispozițiile criticate nu creează o situație discriminatorie. În ceea ce privește dispozițiile art. 155 alin (1) din Codul penal, arată că în considerentele Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 Curtea Constituțională a arătat modalitatea de aplicare a acestora, prin raportare la prevederile din vechiul Cod penal, respectiv art. 123 alin. 1 din Codul penal din 1969. ...