Decizia CCR nr. 295/2022Punctul 13

13. În motivarea sesizării de neconstituționalitate, Avocatul Poporului formulează o critică de neconstituționalitate extrinsecă, susținând că prevederile art. 2 pct. 27, cu referire la introducerea art. 10^2 în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice, contravin art. 147 alin. (4) din Constituție. Având în vedere că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, arată că, în situația în care instanța de control constituțional a constatat neconstituționalitatea unei anumite soluții legislative, nu este permis ca aceasta să devină parte a dreptului pozitiv prin intermediul unui alt act normativ. Dispozițiile legii criticate conferă organelor de aplicare a legii și organelor cu atribuții în domeniul securității naționale (ofițeri de informații) dreptul de a efectua acte de interceptare a comunicațiilor, dreptul de a avea acces la conținutul criptat al comunicațiilor tranzitate în rețele proprii, dreptul de a avea acces la informațiile reținute sau stocate referitoare la date de trafic, date de identificare a abonaților sau clienților, modalități de plată și istoricul accesărilor cu momentele de timp aferente corespunzătoare adresei IP, precum și accesul la propriile sisteme informatice, în vederea copierii sau extragerii datelor. Aceste activități de supraveghere și interceptare se realizează cu sprijinul tuturor furnizorilor de rețele și servicii de comunicații electronice, care sunt obligați, pe propria cheltuială, să pună la dispoziția organelor astfel indicate toate informațiile deținute în acest sens. Analizând soluția legislativă, Avocatul Poporului apreciază că s-a transpus în dreptul pozitiv o normă care conservă viciul de neconstituționalitate reținut în considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016, prin care Curtea a declarat neconstituțională o dispoziție legală tocmai pentru că permitea serviciilor de informații, care nu sunt organe judiciare, să efectueze acte de urmărire penală. De asemenea, prin deciziile nr. 17 din 21 ianuarie 2015, nr. 461 din 16 septembrie 2014, nr. 440 din 8 iulie 2014 și nr. 1.258 din 8 octombrie 2009, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale dispoziții legale similare celor avute în vedere în prezenta cauză. Cu toate că, prin Decizia nr. 461 din 16 septembrie 2014 asupra obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice, Curtea Constituțională, aplicând mutatis mutandis considerentele Deciziei nr. 440 din 8 iulie 2014, a trasat cu claritate exigențele pe care trebuie să le îndeplinească o reglementare în materia reținerii și stocării datelor cu caracter personal, insistând în privința necesității existenței unui cadru legislativ coerent și previzibil pentru reținerea, stocarea și utilizarea datelor care să cuprindă, în concret, proceduri de acces la datele reținute, tipul de date accesate, persoanele care pot solicita accesul, condițiile de autorizare, scopul în care pot fi utilizate aceste date, controlul asupra operațiunilor desfășurate etc., Parlamentul nu a pus de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile constituționale. ...