Decizia CCR nr. 263/2022Punctul 22

CCR · decizie de neconstituționalitate · 17.05.2022 · dosar 1.132/45/2011
Punctul 22
22. Așa fiind, dispozițiile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală nu au incidență în speța în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, întrucât inculpatul invocă încălcarea competenței organelor de urmărire penală, iar nu a dispozițiilor privind prezența suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii, sau asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, atunci când asistența este obligatorie. Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei [...]“. Curtea apreciază că, indiferent de soluția pronunțată în prezenta cauză - sub aspectul criticilor formulate cu privire la termenul-limită până la care inculpatul poate să conteste o probă administrată în cursul urmăririi penale în absența suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii, sau fără asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, atunci când asistența este obligatorie -, decizia Curții nu ar produce niciun efect cu privire la soluționarea procesului penal în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Prin urmare, dispozițiile art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluționarea cauzei, în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în acest sens în jurisprudența sa, de exemplu, prin Decizia nr. 652 din 1 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 26 ianuarie 2017, paragrafele 20 și 21, Decizia nr. 48 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 24 aprilie 2019, paragrafele 39 și 40, Decizia nr. 196 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 31 iulie 2020, paragraful 20, și Decizia nr. 500 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 17 decembrie 2021, paragraful 14. ...
Sursa oficială ↗