Decizia CCR nr. 248/2022Punctul 46

46. În continuare, în ceea ce privește dispozițiile art. 90 alin. 2 și ale art. 224 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală din 1968, Curtea observă că o critică similară cu cea realizată în prezenta cauză a fost analizată prin Decizia nr. 105 din 15 martie 2022, excepția de neconstituționalitate cu un atare obiect fiind respinsă ca inadmisibilă. Curtea, făcând referire la dispozițiile vechiului Cod de procedură penală, a constatat că procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare nu constituie eo ipso mijloc de probă, ci revine judecătorului competența de a stabili concludența și utilitatea unor asemenea procese-verbale în economia cauzei a cărei soluționare se află în competența sa. Curtea a reținut că în procesul deliberării, judecătorul verifică și evaluează materialul probator și își fundamentează soluția pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea și aprecierea probelor, și nu prin raportarea exclusivă la procesele-verbale și actele de constatare întocmite de alte organe, cu competență specială. Așadar, judecătorul își fundamentează soluția pe întregul probatoriu administrat, verificând, evaluând și coroborând probele, astfel că informațiile culese imediat după săvârșirea faptei reclamate, în măsura obținerii lor legale, nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură (a se vedea și deciziile nr. 524 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, și nr. 241 din 15 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 2 mai 2012). ...