Decizia CCR nr. 105/2022Punctul 30

30. Totodată, Curtea reține că, potrivit art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală din 1968, „Procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă“, în timp ce art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 stabilește că „De asemenea, sunt mijloace de probă procesele-verbale și actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.“ Așadar, potrivit legii procesual penale anterioare, în conformitate cu prevederile art. 224 din Codul de procedură penală, procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă „[...]atunci când instanța ar înțelege săi dea eficiență. [...] Faptul că o probă a fost obținută de organul de urmărire penală în condițiile prevăzute de Legea nr. 51/1991 nu îl împiedică pe judecător să constate, când este cazul, că această probă este neconcludentă întrucât nu corespunde realității sau nu face dovada faptului ori a împrejurării în legătură cu care a fost administrată. Nu există o ierarhie a probelor în funcție de procedura legală după care au fost administrate, astfel că judecătorul are obligația să examineze și să aprecieze toate probele cu aceeași măsură și după aceleași criterii“ (Decizia nr. 247 din 15 martie 2012, precitată). ...