Decizia CCR nr. 247/2022Punctul 5

5. O altă critică de neconstituționalitate vizează dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) , ale art. 4, ale art. 7 și ale art. 20 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2021, care, în opinia autorilor sesizării, încalcă art. 1 alin. (3) și (5) , raportat și la dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ale art. 26, ale art. 53 și ale art. 147 alin. (4) din Constituție. Din analiza coroborată a normelor criticate se poate observa faptul că Poliția Română, Poliția de Frontieră Română și Direcția Generală Anticorupție din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică și Secția parchetelor militare, Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, Departamentul pentru Lupta Antifraudă, precum și celelalte unități de parchet au dreptul să solicite și să primească „informații financiare“ și „analize financiare“, iar Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor trebuie să le răspundă „de îndată“. Or, conținutul sintagmelor „informații financiare“ și „analize financiare“ este neclar și neprevizibil și înseamnă cel puțin „date privind activele financiare, transferurile de fonduri sau relațiile de afaceri financiare“. Însă, potrivit art. 146^1 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane se poate dispune, numai în condiții expres și limitativ prevăzute de lege, de către judecătorul de drepturi și libertăți. Având în vedere art. 1 alin. (2) din Directiva (UE) 2019/1.153, fără nicio justificare și cu încălcarea art. 53 din Constituție, în Ordonanța Guvernului nr. 9/2021 s-a prevăzut că autoritățile indicate pot să aibă acces la „informații financiare“ și „analize financiare“, fără nicio autorizare a judecătorului de drepturi și libertăți, eludându-se astfel dispozițiile dreptului intern, respectiv ale Legii nr. 135/2010. Prin urmare, se poate constata încălcarea principiului legalității, garantat de art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, precum și a dreptului la viață intimă, familială și privată, garantat de art. 26 din Constituție. ...