Decizia CCR nr. 301/2024Punctul 13

13. Guvernul, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 545D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată. În ceea ce privește soluția de inadmisibilitate observă că susținerile autoarei excepției sunt în sensul că dispozițiile criticate nu prevăd o procedură de contestare în justiție a operațiunilor de culegere a datelor și informațiilor de către Oficiu și nici reglementări care să stabilească maniera de filtrare a datelor secrete obținute prin măsurile operative de investigații, păstrarea confidențialității acestor date ori reguli privind distrugerea acestora. În aceste condiții, apreciază că, în realitate, autoarea excepției critică nu ceea ce legea prevede, ci ceea ce legea nu prevede, respectiv o omisiune legislativă. Consideră că inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate formulate trebuie analizată plecând de la dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. În acest sens, invocă jurisprudența constantă a instanței de control constituțional cu privire la inadmisibilitatea unor astfel de excepții, respectiv deciziile nr. 159 din 10 noiembrie 1998, nr. 924 din 23 iunie 2009, nr. 162 din 24 martie 2016 și nr. 504 din 4 iulie 2017. În ceea ce privește soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale prin raportare la dispozițiile din Legea fundamentală invocate, întrucât acestea întrunesc cerințele de claritate și previzibilitate, normele juridice contestate fiind enunțate cu suficientă precizie, astfel încât destinatarii acestora să poată prevedea atitudinea pe care trebuie să o adopte sau să o aștepte din partea autorităților statului, dacă este cazul, apelând la consiliere de specialitate în materie. Observă că Legea nr. 656/2002 prevede atât cazurile, cât și condițiile în care Oficiul culege datele referitoare la tranzacțiile financiare ale unei persoane, entitățile care au obligația furnizării acestor date, obligația de confidențialitate, termenele de păstrare a informațiilor, precum și cazurile în care informațiile sunt furnizate organelor competente. De asemenea, precizează că informațiile transmise de Oficiu nu constituie probe în cadrul procesului penal. În ipoteza în care informațiile respective sunt folosite ca probe în proces, acestea sunt supuse controlului în faza de cameră preliminară, împreună cu celelalte probe administrate, potrivit competenței funcționale a judecătorului de cameră preliminară. ...