Decizia CCR nr. 301/2024Punctul 9

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7, ale art. 8, ale art. 25 alin. (1) , ale art. 26 și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, precum și ale art. 13 din Legea nr. 544/2001, autoarele acesteia susțin, în esență, că sunt încălcate dreptul la cunoaștere și informație, precum și dreptul la un proces echitabil al persoanei cu privire la care au loc culegerea și depozitarea de date și informații, mai ales când aceste acțiuni au loc cu încălcarea legii. Susțin, totodată, că refuzul de acces la actele dosarului reprezintă tocmai încercarea autorității în culpă de a bloca accesul la informații și de a stopa exercitarea dreptului de a contesta sau de a solicita distrugerea acestor informații care nu au fost culese în mod legal, nefiind necesare cauzei. Arată că Legea nr. 656/2002 nu este „euroconformă“, fiind adoptată anterior aderării României la Uniunea Europeană, astfel că este necesar să se asigure protecția datelor persoanelor și respectarea normelor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Invocă, totodată, considerente ale Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016, apreciindu-se că sunt aplicabile mutatis mutandis și actelor Oficiului. În plus, cu privire la dispozițiile art. 7 și 8 din Legea nr. 656/2002, se susține, în esență, că legiuitorul nu a reglementat procedura de filtrare a datelor secrete obținute prin măsurile operative de investigație ale Oficiului, procedura prin care se păstrează integritatea și confidențialitatea datelor obținute și nici procedura de distrugere a acestora. Totodată, se susține că, în cauză, în cadrul activității de supraveghere, Oficiul a furnizat o serie de informații care au fost folosite ca probe de către procurori. Cât privește dispozițiile art. 29 alin. (1) , cu referire la sintagma „care are legătură cu soluționarea cauzei“, și alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992, autoarea excepției din Dosarul Curții Constituționale nr. 545D/2020 susține, în esență, că textul este de maximă generalitate, nefiind respectat standardul de claritate și predictibilitate consacrat în art. 1 din Constituție, iar, în lipsa unor criterii privind modul în care se definește sau se apreciază legătura cu cauza dedusă judecății, se ajunge deseori la un refuz al judecătorului de a trimite Curții Constituționale cererile justițiabililor pentru examinarea conformității sau neconformității cu Constituția a unor norme din acte normative supuse controlului constituțional pe cale de excepție. ...