Decizia CCR nr. 222/2022Punctul 55

55. În concluzie, art. 56 alin. (3) și art. 139 alin. (3) din Legea fundamentală reprezintă garanții precis determinate oferite de către puterea constituantă unor subiecți precis delimitați față de eventuale abuzuri ale statului. Astfel, art. 56 alin. (3) din Constituție îi asigură doar pe cetățenii care, în mod uzual, sunt ținuți de îndatorirea de a achita sarcini fiscale pentru funcționarea firească a statului că alte sarcini fiscale pot fi impuse de către stat doar determinat de situații excepționale și prin lege, și nu sub simplul pretext al exercitării prerogativei suverane a statului de a preleva impozite în situații obișnuite. Apoi, art. 139 alin. (3) din Constituție îi asigură pe destinatarii fondurilor cu destinație precisă că toate prelevările pe care statul le realizează invocând constituirea acestora vor fi, în mod efectiv, vărsate la aceste fonduri, și nu vărsate în bugetul general al statului sau în alte fonduri cu destinație specială. Ca atare, cei obligați să achite contribuția nu sunt, a priori, protejați de aceste texte constituționale. ...