Decizia CCR nr. 222/2022Punctul 50

50. O a doua garanție este prevăzută de alin. (3) al art. 56 din Constituție. Din coroborarea alin. (1) și (3) ale art. 56 din Constituție rezultă că impozitele și taxele reprezintă acele prelevări la care statul recurge în mod uzual și în mod necesar, în sensul că prin simpla sa funcționare statul are nevoie de resurse și că acestea se obțin, în mod uzual, prin prelevare de impozite și taxe. Deși oneroase, impozitele și taxele reprezintă, deopotrivă, aspecte fundamentale ale vieții fiecărui cetățean și ale statului. Pe de altă parte, teoretic, în existența colectivă și a statului pot surveni evenimente excepționale, care să pună statul în situația de a nu-și mai permite funcționarea prin simpla prelevare, uzuală, de impozite și taxe. Constituția a anticipat posibilitatea teoretică a survenirii unor astfel de împrejurări și a acordat, în principiu, statului prerogativa ca, în atari situații, să se folosească și de alte modalități decât cele standard, ale prelevării de impozite și taxe, pentru a face față situației excepționale. Dar, o dată în plus, puterea constituantă a impus statului, în art. 56 alin. (3) din Constituție, două exigențe menite să îl protejeze pe cetățean de eventuala exercitare abuzivă a prerogativei acordate, și anume ca sarcina fiscală, distinctă de simplele impozite și taxe, să fie impusă doar într-o situație excepțională și doar prin lege. ...