Decizia CCR nr. 221/2022Punctul 8

8. Pe fondul excepției, susține că reglementarea criticată intră în conflict cu o serie de norme constituționale. Astfel, face referire la art. 21 coroborat cu art. 53 din Constituție, potrivit cărora nicio lege nu poate îngrădi accesul liber la justiție, sens în care precizează că prevederile art. 56 alin. (1) și (3) din Legea nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2018, îngrădesc liberul acces la justiție într-o manieră în care nu este permisă restrângerea exercitării acestui drept, având în vedere că nu sunt incidente niciuna din ipotezele prevăzute de art. 53 alin.(2) din Constituție. Arată că restrângerea operată prin acest cuantum exorbitant nu este necesară, iar măsura de stabilire a unui procent de 1% sau 2% din valoarea contractului, și nu a pretențiilor, conduce la îngrădirea accesului la justiție. Arată, în acest sens, că măsura ar trebui să fie proporțională cu situația care a determinat-o, or, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2018 a avut în vedere alte argumente, care vizau creșterea celerității în acordarea și în beneficiul achizițiilor publice, neavând nicio legătură cu taxa judiciară de timbru criticată. În acest context susține că măsura ar fi trebuit să fie aplicată în mod nediscriminatoriu, ceea ce însă nu se întâmplă, pentru că operatorul economic este obligat să timbreze la valoarea contractului, nu a pretențiilor, în timp ce autoritatea contractantă, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. Apreciază, de asemenea, că mai intervine un element de discriminare, întrucât cei care au formulat acțiuni înainte de apariția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2018, strict sub imperiul Legii nr. 101/2016, beneficiau de o taxă judiciară de timbru de 120 de ori mai mică, iar potrivit noii reglementări din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2020, de asemenea, se instituie o taxă judiciară de timbru decentă, context în care precizează că autorii excepției s-au situat, în mod nefericit, într-un interval de timp defavorabil din punctul de vedere al stabilirii taxei judiciare de timbru. Apreciază, astfel, că reglementarea criticată aduce atingere dreptului însuși, întrucât acest cuantum excesiv al taxei judiciare de timbru prin raportare la valoarea contractului, nu a pretenției, creează o discriminare între justițiabilii care au formulat acțiuni la diferite momente în timp, sub imperiul unor reglementări de lege diferite. ...