Decizia CCR nr. 229/2022Punctul 3

3. Redactarea generală și aparent imprecisă a primului alineat al art. 1.391 din Codul civil a fost interpretată prin Decizia nr. 12 din 16 mai 2016 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a art. 1.391 alin. (1) și art. 1.371 alin. (1) din Codul civil, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracțiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracțiunii, cea care a suferit vătămarea corporală, este îndreptățită să obțină o despăgubire pentru restrângerea posibilităților sale de viață familială și socială. Altfel spus, în cauzele penale, daunele morale pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială pot fi acordate doar victimelor directe („persoana vătămată victimă a infracțiunii“) ale faptului ilicit (pretium doloris); indirect, această interpretare exclude posibilitatea obținerii de daune morale de către victimele indirecte (solatium doloris) pentru suferințele lor, proprii, rezultate din restrângerea posibilităților lor de viață familială și socială în cadrul interacțiunii lor cu victima directă a faptului ilicit (așa-numitul prejudiciu de afecțiune). Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 12 din 16 mai 2016 a stabilit că în cauzele penale astfel de daune morale pentru victimele indirecte (solatium doloris) pot fi acordate doar în baza alineatului al doilea al art. 1.391 din Codul civil, adică numai în cazul în care a intervenit moartea victimei directe. ...