Decizia CCR nr. 229/2022Punctul 8

8. Doctrina a fost și este constant unanimă în a constata că art. 998 din vechiul Cod civil avea o redactare generală, ce permitea respectarea pe deplin a principiului reparării integrale a prejudiciilor cauzate prin fapte ilicite, adică permitea repararea atât a prejudiciilor patrimoniale, cât și a celor nepatrimoniale. Textul nu limita nici sfera faptelor care puteau cauza prejudicii, nici sfera victimelor, nu stabilea nici modul de reparare a prejudiciilor și nici întinderea sau felul reparației,^5 prin această maximă generalitate și flexibilitate el fiind aplicabil deopotrivă și în cazul atingerilor aduse vieții private, onoarei, imaginii, dar și în cazul delictelor de presă.^6 Toți cei care erau lezați printr-un fapt prejudiciabil puteau exercita acțiunea în daune-interese^7. De altfel, el includea și prejudiciile cauzate prin ricoșeu^8, cu singura condiție ca interesul vătămat să fie licit și moral^9. ^5 A se vedea Ilie Urs, Repararea daunelor morale, Lumina Lex, București, 2001, p. 4. ^6 Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Drept civil. Persoanele, Hamangiu, București, ed. 2, p. 79, nota 1. ^7 Ilie Urs, op.cit., p. 109. ^8 „Repararea prejudiciilor cauzate prin ricoșeu sau reflectare este admisă, în principiu, de mult vreme în dreptul unor state europene, inclusiv în cel francez. De asemenea, sub imperiul vechiului Cod civil, în dreptul nostru civil, în linii generale, soluția a fost agreată, mai ales în sfera răspunderii civile delictuale, atât în ceea ce privește prejudiciile patrimoniale prin ricoșeu, cât și cele nepatrimoniale sau morale.“ Liviu Pop, Ionuț-Florin Popa, Stelian Ioan Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligațiile, Universul Juridic, București, 2012, p. 575. ^9 Liviu Pop, Ionuț-Florin Popa, Stelian Ioan Vidu, op. cit. pp. 575-577. ...