Decizia CCR nr. 229/2022Punctul 21

21. Interesant este faptul că și unele jurisdicții constituționale au fost confruntate cu această problematică și au decis în sens favorabil protecției victimelor indirecte. Consultarea realizată de Curtea Constituțională a României prin intermediul Comisiei de la Veneția a relevat aspecte interesante din practica de drept comparat. Astfel, în Croația, Curtea Constituțională a confirmat jurisprudența instanțelor de drept comun prin care s-a extins sfera victimelor indirecte beneficiare a solatium doloris și la bunici și nepoți dacă aceștia aveau legături speciale cu victima directă, dar numai dacă victima directă prezintă „o dizabilitate severă și completă“ (în Croația)^15. În Slovenia, Curtea Constituțională a tratat această problematică exclusiv prin prisma posibilității de a moșteni o astfel de despăgubire și a confirmat că o astfel de opțiune este constituțională doar în măsura în care daunele morale acordate pentru vătămări corporale grave au fost recunoscute fie într-o hotărâre judecătorească, fie în cadrul unui acord scris^16. În Spania, Tribunalul Constituțional a stabilit că despăgubirea acordată rudelor victimei directe pentru afectarea calității vieții lor de familie în cazul în care victima directă suferă o vătămare corporală gravă, prevăzută de legislația referitoare la circulația pe drumurile publice^17, nu poate include și afectarea vederii victimei indirecte dacă acest prejudiciu nu a făcut obiectul cererii introductive de chemare în judecată, dar a recunoscut existența unui drept la daune morale pentru victimele indirecte^18. Curtea Constituțională a Lituaniei a stabilit că, în cazul unor vătămări corporale grave (mutilare), o compensație morală generică poate fi acordată și familiei victimei directe, dar nu fiecărui membru al familiei victimei directe, afară de ipoteza în care circumstanțe speciale ar putea justifica daune morale pentru fiecare victimă indirectă^19. ^15 A se vedea deciziile nr. U-III-576/2000 din 24 ianuarie 2007, nr. U-I-3704/2007 din 20 mai 2009, nr. U-III-3371/2011 din 14 ianuarie 2015, nr. U-III-5044/2017 din 9 aprilie 2018. ^16 A se vedea Decizia nr. U-I-213/15 din 28 septembrie 2016. ^17 Art. 111 din Decretul-Lege Regal nr. 8/2004, din 29 octombrie 2004. ^18 A se vedea Hotărârea nr. 180/2007 din 10 septembrie 2007. ^19 A se vedea Decizia din 29 decembrie 2014 în Dosarul 2014-06-03. ...