Decizia CCR nr. 229/2022Punctul 22

22. La nivelul Consiliului Europei, Rezoluția (75) 7 privind despăgubirile în caz de vătămare corporală sau deces adoptată de Comitetul Miniștrilor pe 14 martie 1975 stabilește cu titlu de principiu (pct. 13, în cadrul secțiunii referitoare la „Compensarea daunelor în cazul vătămării integrității fizice“) că, în caz de vătămare corporală, părinții și soțul/soția victimei directe pot fi despăgubiți doar pentru suferința proprie și numai aceasta este „de natură excepțională“ și își are cauza în „suferința fizică sau psihică a victimei directe“ care a supraviețuit faptului ilicit, adăugând în mod expres că „alte persoane nu ar trebui să beneficieze de acest tip de despăgubiri“. Pct. 19, care vizează „Compensarea daunelor în caz de deces“, arată că în cazul decesului victimei directe doar soțul/soția și copiii victimei directe ar trebui să beneficieze de daune morale pentru suferința proprie și numai dacă aceste persoane au avut „o legătură afectivă strânsă cu victima“ directă la data decesului acesteia. ...