Decizia CCR nr. 228/2022Punctul 19

19. Autorii sesizării consideră edificatoare pentru stabilirea intenției legiuitorului în edictarea normei criticate dezbaterile purtate în cadrul procedurii de legiferare. Prin raportare la scopul legii, astfel cum a fost redefinit în procedura de reexaminare declanșată ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 561 din 15 septembrie 2021 și care nu mai are nicio legătură cu scopul inițial al legii, respectiv punerea în acord a Codului penal cu Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008, introducerea criteriului suplimentar „opinie ori apartenență politică“ a îndepărtat legea de la finalitatea exprimată în expunerea de motive și a înglobat în sfera penală un domeniu care nu ar trebui să se regăsească acolo. Autorii obiecției susțin că, în România, situația socioculturală nu justifică a considera că politicienii sau simpatizanții partidelor politice ar constitui un grup social vulnerabil, care ar avea nevoie de protecție juridică sporită prin introducerea unor reglementări penale care să incrimineze faptele de incitare la violență, ură sau discriminare. Deși se susține că textul incriminator de fapt îi protejează pe cei care exprimă opinii politice sau care au o apartenență politică, în realitate textul prezintă mai multe dezavantaje decât posibile avantaje prin aceea că admite că există o problemă gravă care are nevoie de reglementare și că îi expune pe membrii societății civile, pe jurnaliști, dar și pe politicieni la anumite sancțiuni atunci când opiniile lor îmbracă forme mai dure care, în lipsa unei definiții clare a noțiunii de incitare la ură, ar putea fi considerate drept astfel de fapte. Or, o atare situație reprezintă ea însăși o încălcare a principiului egalității în fața legii și o formă de discriminare a altor categorii sociale în raport cu politicienii și cu cei care își manifestă apartenența sau opiniile politice, care sunt avantajați și protejați suplimentar de legea penală fără a exista o justificare convingătoare pentru aceasta. ...