Decizia CCR nr. 201/2022Punctul 16

16. Având în vedere criticile formulate și conținutul normativ al dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 14/2003, Curtea reține că, în prezenta cauză, nu se argumentează o veritabilă neconformitate a acestor dispoziții de lege cu prevederile Constituției. În realitate, susținerile autorului se referă la adăugarea unei ipoteze normative, neavute în vedere de legiuitor, sugerând o completare a legii în sensul stabilirii unui mecanism legal care să permită contestarea în fața unei instanțe judecătorești a oricărei sancțiuni disciplinare aplicate membrilor partidului de către conducerile organizațiilor acelui partid politic. Or, o asemenea solicitare este o problemă de reglementare, care ține de competența organului legislativ și care nu se poate realiza pe calea contenciosului constituțional. Având în vedere art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea de noi prevederi celor instituite și nici nu își poate asuma rolul de a crea sau modifica o normă juridică, pentru că altfel s-ar transforma într-un legislator pozitiv, încălcând art. 61 alin. (1) din Constituție. ...