Decizia CCR nr. 182/2022Punctul 9

9. Dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 apar ca neconstituționale și prin lipsa reglementării cu privire la posibilitatea ca plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale să poată fi introdusă, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut de dispozițiile legale criticate, ca o garanție față de acțiunile culpabile ale autorităților contractante, aspect de natură a aduce atingere accesului liber la justiție al persoanei vătămate de o autoritate publică, prevedere ce există în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 [art. 11 alin. (2) ]. Prin urmare, se apreciază că nu trebuie să existe un termen de decădere sau de prescripție, ci un termen pus la dispoziția autorității contractante pentru a se recurge la o nouă examinare a actului, astfel încât pierderea termenului prevăzut de lege să nu afecteze dreptul la un recurs administrativ ulterior și nici dreptul la acțiune dacă nu s-a depășit termenul maxim stabilit de lege, astfel cum este prevăzut în art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 68 din Legea nr. 101/2016, mai ales dacă termenul de prescripție a fost întrerupt chiar de către autoritatea contractantă, context în care a indicat un alt termen de depunere a notificării în discuție. ...