Decizia CCR nr. 149/2022Paragraful 8

În dezacord cu soluția pronunțată cu majoritate de voturi de Curtea Constituțională formulăm prezenta opinie separată, considerând că excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 88^1-88^9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările și completările introduse prin Legea nr. 207/2018, era admisibilă și, pe fond, – excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 88^1 alin. (1) -(5) , art. 88^2-88^7, art. 88^8 alin. 1 lit. a) -c) și e) și alin. (2) , precum și art. 88^9 din Legea nr. 304/2004 trebuia admisă și constatată neconstituționalitatea acestora, ... – excepția de neconstituționalitate a art. 88^1 alin. (6) și art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 trebuia respinsă ca devenită inadmisibilă pentru următoarele motive: ... 1. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88^1-88^9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările și completările introduse prin Legea nr. 207/2018, a fost invocată în cadrul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect suspendarea executării hotărârilor Plenului C.S.M. de aprobare a Regulamentului privind numirea și revocarea procurorilor cu funcții de conducere din cadrul S.I.I.J. și a Regulamentului privind numirea, continuarea activității și revocarea procurorilor cu funcții de execuție din cadrul S.I.I.J., precum și anularea acelorași hotărâri. La data la care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate prevederile legale contestate erau în vigoare și aplicabile în cauză. La data la care a fost soluționată excepția de neconstituționalitate de Curtea Constituțională a României, respectiv 17 martie 2022, aceste prevederi au fost abrogate explicit prin art. 15 din Legea nr. 49/2022 privind desființarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, precum și pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 martie 2022 și intrată în vigoare pe 14 martie 2022. ... 2. Cu toate acestea, începând cu Decizia nr. 766/2011 Curtea Constituțională are o bogată jurisprudență prin care se pronunță asupra unor prevederi legale care, chiar dacă nu mai sunt în vigoare la data la care se realizează controlul de constituționalitate, continuă să producă efecte juridice și după ieșirea lor din vigoare. În acea decizie, Curtea a precizat expressis verbis că „scoaterea sau ieșirea formală din vigoare a unei norme juridice nu înseamnă neapărat și în toate situațiile inaplicabilitatea sa“, motiv pentru care astfel de prevederi legale pot și trebuie să fie supuse controlului de constituționalitate, ceea ce Curtea Constituțională a și făcut, constant, începând cu a doua jumătate a lunii iunie 2011. Prin urmare, în prezenta cauză s-ar fi impus a se analiza de Curte dacă prevederile legale contestate continuă să producă efecte chiar dacă ele nu mai sunt formal în vigoare. ... 3. Cât privește efectele deciziilor Curții prin care se constată neconstituționalitatea unor dispoziții legale care nu mai sunt în vigoare în Decizia nr. 766/2011 se arată explicit că ele nu produc efecte retroactive. Dispozițiile legale declarate neconstituționale într-o astfel de ipoteză „nu se vor mai aplica în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate și nici în cauzele pendinte în fața instanțelor judecătorești în care respectivele dispoziții sunt aplicabile. [...] Cu alte cuvinte, decizia Curții prin care se admite excepția de neconstituționalitate este general obligatorie și are putere numai pentru viitor în toate situațiile juridice în care norma care nu mai este în vigoare continuă să își producă efectele juridice neconstituționale“. Prin urmare, în prezenta cauză s-ar fi impus a se analiza de Curte dacă prevederile legale contestate nu riscă să producă efecte juridice neconstituționale atât „în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate“ cât și „în cauzele pendinte în fața instanțelor judecătorești în care respectivele dispoziții sunt aplicabile“ (a se vedea Decizia nr. 766/2011). ... 4. În plus, atunci când analizează condiția de admisibilitate referitoare la „legătura cu soluționarea cauzei“ a prevederilor criticate printr-o excepție de neconstituționalitate [a se vedea art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992] Curtea Constituțională arată că aceasta „presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ“, ambele fiind îndeplinite în prezenta cauză la data la care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, fapt care face imposibilă respingerea sa ca inadmisibilă. Așa cum tot Curtea Constituțională a arătat anterior, „excepția de neconstituționalitate nu urmărește să rezolve exclusiv situația concretă în care s-ar afla autorii săi, ci își păstrează natura juridică abstractă de întrebare adresată unei jurisdicții specializate și care vizează un raport de conformitate a actului de reglementare primară cu Constituția, relevant însă pentru soluționarea pe fond a cauzei în care este incidentă“ (a se vedea Decizia nr. 710/2021). ... 5. La toate acestea se adaugă și faptul că pe rolul instanțelor judecătorești se află și alte cauze în care sunt incidente prevederile legale contestate în prezenta cauză așa cum rezultă din Hotărârea Marii Camere a Curții de Justiție din 22 februarie 2022, pronunțată în Cauza C-430/21 (a se vedea punctele 23 și 24) ori din Cauza C 817/21 recent înregistrată pe rolul C.J.U.E. Având în vedere faptul că în prezenta cauză toate condițiile de admisibilitate anterior menționate sunt îndeplinite, excepția de neconstituționalitate trebuia declarată admisibilă, iar critica de neconstituționalitate trebuia analizată pe fond. ... 6. Analizând cauza pe fond, precizăm că ne menținem opinia conform căreia, din punct de vedere al controlului extrinsec de constituționalitate, înființarea și operaționalizarea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (P.Î.C.C.J.) a Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție (S.I.I.J.) este neconstituțională pentru toate motivele prezentate pe larg în opiniile separate la deciziile nr. 33/2018, nr. 137/2019, nr. 547/2020 și nr. 390/2021. ... 7. Din punct de vedere al controlului intrinsec de constituționalitate, reiterând toate argumentele de neconstituționalitate pe larg dezvoltate în aceleași opinii separate, adăugăm și unele noi, rezultate din evoluțiile legislative și jurisprudențiale ulterioare. ... 8. Astfel, se constată că prin mai multe decizii (nr. 33/2018, nr. 250/2018, nr. 137/2019), care au vizat prevederile legale referitoare la înființarea și/sau operaționalizarea S.I.I.J. și care au fost date în cadrul controlului anterior de constituționalitate, Curtea Constituțională a considerat că opțiunea legiuitorului de a înființa sau desființa diverse structuri de parchet intră în marja sa de apreciere și corespunde competenței sale constituționale de legiferare în domeniul sistemului judiciar și, pe cale de consecință, a constatat constituționalitatea înființării și/sau operaționalizării S.I.I.J. Relevantă în acest context este și Decizia nr. 88/2022 prin care Curtea Constituțională a constatat cu aceeași motivare că Legea privind desființarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, precum și pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (devenită Legea nr. 49/2022) este constituțională. Cu alte cuvinte, în domeniul organizării și funcționării sistemului judiciar Curtea Constituțională recunoaște legiuitorului o largă marjă de apreciere, deși, prin numeroase alte decizii, aceeași Curte Constituțională a fost extrem de exigentă atât cu privire la calitatea, previzibilitatea și accesibilitatea legilor care reglementează justiția (a se vedea, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 588/2017 în materia detașării magistraților sau Decizia nr. 454/2020 în materia transferării magistraților sau Decizia nr. 187/2021 în materia admiterii în magistratură), cât și cu privire la conținutul normativ al legilor referitoare la sistemul judiciar. ... 9. În schimb, atunci când a fost sesizată în cadrul unui control concret de constituționalitate, adică atunci când au început să fie ridicate excepții de neconstituționalitate rezultate din funcționarea S.I.I.J. în cadrul sistemului judiciar român, Curtea Constituțională a constatat prin mai multe decizii (nr. 547/2020, nr. 342/2021, nr. 871/2021) că unele prevederi legale referitoare la înființarea și/sau operaționalizarea acestei secții specializate sunt neconstituționale. Astfel, prin Decizia nr. 547/2020 Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea art. 88^1 alin. (6) și a art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004, întrucât contraveneau art. 1 alin. (3) și alin. (5) , art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar deciziile ulterioare susmenționate au confirmat această soluție. De aceea, cu privire la art. 88^1 alin. (6) și la art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 excepția de neconstituționalitate trebuia respinsă ca devenită inadmisibilă. ... 10. De altfel, trebuie observat că, tot în urma practicii judiciare, și Î.C.C.J. a fost solicitată să intervină pentru interpretarea unor prevederi legale neclare și imprevizibile referitoare la funcționarea S.I.I.J. (a se vedea Decizia nr. 3/2019 prin care s-a stabilit că interpretarea dispozițiilor art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 trebuie făcută în sensul că „participarea la ședințele de judecată în cauzele de competența P.Î.C.C.J. - S.I.I.J. în care urmărirea penală s-a efectuat de către P.Î.C.C.J. - D.N.A. se asigură de procurori din cadrul Secției judiciare a P.Î.C.C.J. sau de către procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanța învestită cu judecarea cauzei“), în ciuda faptului că regulatorul de competență fusese stabilit prin lege nu în sarcina instanței supreme, ci a procurorului general. ... 11. Prin urmare, se observă că atunci când sunt relevate de practica judiciară, disfuncționalitățile S.I.I.J. sunt sancționate, iar marja de apreciere prezervată legiuitorului de Curtea Constituțională în domeniul sistemului judiciar este restrânsă, în mod firesc, la cadrele sale constituționale. ... 12. În prezenta cauză, deferită Curții Constituționale tot pe calea unei excepții de neconstituționalitate, instanța judecătorească (Curtea de Apel Pitești) a opinat în sensul neconstituționalității în ansamblu a dispozițiilor art. 88^1-art. 88^9 din Legea nr. 304/2004 atât pentru motive extrinseci, legate de „slăbirea garanțiilor juridice privind independența sistemului judiciar“ și încălcarea obligațiilor asumate de România în cadrul unor organizații și mecanisme europene ori internaționale, cât și pentru motive intrinseci, care vizează, punctual, anumite prevederi din Legea nr. 304/2004 (art. 88^3 și art. 88^5 cu privire la selectarea și numirea procurorilor în funcții de conducere și de execuție în cadrul SIIJ). ... 13. Așa cum arătam și în opinia separată la Decizia nr. 390/2021, Curtea Constituțională ar fi putut realiza încă un reviriment de jurisprudență, pe lângă cel neasumat dar operat prin Decizia nr. 547/2020, și ar fi putut constata neconstituționalitatea dispozițiilor art. 88^1-art. 88^9 din Legea nr. 304/2004 pentru motivele arătate în toate opiniile separate la deciziile care au vizat S.I.I.J. Faptul că în 2022 însuși legiuitorul a decis să renunțe la S.I.I.J., iar judecătorul constituțional a validat și această opțiune tot pe considerentul prezervării marjei de apreciere, ar fi trebuit să constituie un argument în plus în favoarea unei analize detaliate a prevederilor legale criticate și a declarării neconstituționalității cel puțin a unora dacă nu a tuturor prevederilor art. 88^1-art. 88^9 din Legea nr. 304/2004. Simpla constatare a faptului că prevederile analizate au fost considerate anterior, în mod generic, drept constituționale pentru că intră în marja de apreciere a legiuitorului - și, oricum, nu mai sunt în vigoare la data realizării prezentului control de constituționalitate - nu ține loc de control concret de constituționalitate. ... 14. Curtea Constituțională a stabilit că în domeniul organizării sistemului judiciar Parlamentul dispune de o largă marjă de apreciere, dar care este și trebuie să fie limitată de dispozițiile Constituției (a se vedea în acest sens Decizia nr. 873/2010 sau Decizia nr. 33/2018). Or tocmai acest din urmă aspect trebuia verificat în mod concret în prezenta cauză, iar dacă s-ar fi procedat la controlul concret de constituționalitate s-ar fi stabilit că, inclusiv pe baza jurisprudenței anterioare a Curții Constituționale relevantă pentru prezenta cauză, cel puțin prevederile art. 88^1 alin. (1) , (2) și (5) , art. 88^2 alin. (1) , (4) și (5) , art. 88^3 alin. (2) , art. 88^5 alin. (1) , (5) și (8) , art. 88^6, art. 88^7 alin. (1) și art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 sunt neconstituționale pentru următoarele motive: – înființarea unei structuri de parchet cu competența exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracțiunile săvârșite de magistrați, dar care își vede extinsă competența și cu privire la alte persoane care sunt cercetate alături de magistrați fără criterii pentru soluționarea eventualelor conflicte de competență între diferitele secții specializate ale Parchetului general, introduce incertitudine în activitatea de cercetare și urmărire penală și discriminează din această perspectivă categoria profesională a magistraților față de toate celelalte categorii de justițiabili [art. 88^1 alin. (1) , (2) și (5) din Legea nr. 304/2004 încalcă art. 1 alin. (3) și (5) , art. 16 alin. (1) , art. 131 din Constituție]; ... – interzicerea delegării sau detașării de procurori în cadrul S.I.I.J. se află în contradicție cu acordarea față de procurorii din cadrul S.I.I.J. a drepturilor procurorilor detașați și introduce neclaritate și imprevizibilitate în statutul profesional al procurorilor [art. 88^2 alin. (1) coroborat cu art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 contravine art. 1 alin. (3) și (5) , art. 131 alin. (2) și art. 134 alin. (1) din Constituție]; ... – stabilirea numărului de posturi din cadrul S.I.I.J. „în funcție de volumul de activitate“, fără niciun criteriu obiectiv și doar la solicitarea procurorului-șef de secție, cu avizul conform al Plenului C.S.M., introduce incertitudine și neclaritate în privința compunerii S.I.I.J. și arbitrariu în exercitarea rolului și atribuțiilor C.S.M. [art. 88^2 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 contravine art. 1 alin. (5) , art. 131, art. 133 și art. 134 din Constituție]; ... – selectarea procurorilor din cadrul S.I.I.J. de către reprezentanții Secției pentru judecători a C.S.M. și excluderea participării din comisia de concurs a unor membri C.S.M., judecători sau procurori, care nu au funcționat la o/un instanță/parchet de grad de cel puțin curte de apel/parchet de pe lângă curte de apel nesocotește principiul separării carierelor judecătorilor și procurorilor și creează discriminare între magistrați prin faptul că neagă beneficiile gradului profesional obținut în condițiile legii [art. 88^3 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 contravine art. 1 alin. (5) , art. 16, art. 133 și art. 134 din Constituție]; ... – posibilitatea continuării activității procurorilor în cadrul S.I.I.J. după cei 3 ani inițiali, până la cel mult 9 ani, fără stabilirea altor limite temporale intermediare și fără existența unor criterii de evaluare a activității respectivilor procurori introduce neclaritate și imprevizibilitate în statutul magistraților, în funcționarea SIIJ și arbitrariu în exercitarea rolului și atribuțiilor C.S.M. [art. 88^5 alin. (1) coroborat cu alin. (5) și cu alin. (8) , precum și art. 88^6 din Legea nr. 304/2004 contravine art. 1 alin. (5) , art. 131, art. 133 și art. 134 din Constituție]; ... – sintagma „exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției“ din cuprinsul art. 88^7 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 contravine art. 1 alin. (5) , precum și art. 147 din Constituție de vreme ce contrazice o jurisprudență constantă a Curții Constituționale referitoare la claritatea și previzibilitatea legii, în mod particular atunci când este vorba despre legea penală ori care vizează cariera magistraților (a se vedea jurisprudența privitoare la neconstituționalitatea sintagmelor „îndeplinește în mod defectuos“ ori „îndeplinirea necorespunzătoare“ ilustrată prin Decizia nr. 405/2016, paragrafele 54 și 57; Decizia nr. 392/2017, paragrafele 33 și 35; Decizia nr. 518/2017, paragraful 39; Decizia nr. 384/2020, paragrafele 31 și 32, precum și Decizia nr. 833/2020, paragrafele 24-26, aparent contradictorie cu deciziile susmenționate); ... – participarea la ședințele de judecată în cauzele de competența S.I.I.J. stabilită de art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 contravine art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, fapt care a necesitat intervenția Î.C.C.J. prin Decizia nr. 3/2019 la care ne-am referit anterior. ... ... 15. Așa cum arătam și în opinia separată la Decizia nr. 390/2021, hotărârile C.J.U.E. referitoare la S.I.I.J. ar fi putut deveni un argument suplimentar pentru revirimentul de jurisprudență al Curții Constituționale, deși acesta ar fi fost posibil și numai prin raportare la Constituția României și jurisprudența sa anterioară. În context, trebuie remarcat și faptul că CJUE a manifestat o poziție constructivă atunci când, prin Hotărârea Marii Camere din 18 mai 2021 pronunțată în Cauza C-355/19 conexată cu cauzele C-83/19, C-127/19, C-195/19, C291/19 și C-397/19, precum și prin Hotărârea Marii Camere din 22 februarie 2022, pronunțată în Cauza C-430/21, a stabilit că înființarea în cadrul Ministerului Public a unei secții specializate care are competența exclusivă de a ancheta infracțiunile săvârșite de judecători și de procurori trebuie „să fie justificată de imperative obiective și verificabile legate de buna administrare a justiției și să fie însoțită de garanții specifice care să permită, pe de o parte, să se înlăture orice risc ca această secție să fie folosită ca instrument de control politic al activității respectivilor judecători și procurori susceptibil să aducă atingere independenței acestora și, pe de altă parte, să se asigure că respectiva competență poate fi exercitată în privința acestora din urmă cu respectarea deplină a cerințelor care decurg din articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene“. CJUE a realizat un control de conformitate cu norme de referință din dreptul Uniunii Europene și nu prin raportare la Constituția României. Cu toate acestea și CJUE a prezervat marja de apreciere a legiuitorului român atunci când a permis înființarea S.I.I.J. și a solicitat doar existența unor garanții referitoare la respectarea deplină a independenței justiției, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la exercitarea unor căi de atac eficiente. ... 16. Marja de apreciere a legiuitorului trebuie respectată atâta vreme cât nu contravine Constituției României și obligațiilor internaționale pe care statul român și le-a asumat la nivel supranațional. Or, în condițiile în care reglementările referitoare la înființarea și operaționalizarea S.I.I.J. nu respectă art. 1 alin. (3) și alin. (5) , art. 16, art. 131, art. 133 și art. 134 din Constituție și contravin și unor valori constituționale și europene precum independența justiției, dreptul la un proces echitabil și dreptul la exercitarea căilor de atac, este evident că marja de apreciere a legiuitorului în domeniul reglementării sistemului judiciar trebuie limitată și repusă în cadrele sale firești. ...