Decizia CCR nr. 112/2022Punctul 15

15. Guvernul, în punctul de vedere formulat în Dosarul Curții nr. 2.389D/2019, consideră că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată. În acest sens, reține că autorul nu critică textul pentru ceea ce prevede, ci pentru ceea ce nu prevede. Totodată, reținând jurisprudența instanței de control constituțional și a instanței de la Strasbourg referitoare la claritatea și previzibilitatea textelor de lege, precum și considerente ale Deciziei Curții Constituționale nr. 418 din 19 iunie 2018, arată că aspectul fundamental care diferențiază cele două variante ale elementului material prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) și lit. c) din Legea nr. 656/2002 este cel legat de circumstanțierea scopului avut în vedere de subiectul activ al infracțiunii predicat la momentul folosirii/dispunerii ulterioare de acel bun. Simpla folosire a unui bun provenit din comiterea unei infracțiuni (chiar și în condițiile unui transfer) nu va atrage de plano antrenarea răspunderii penale, dacă prin aceasta nu s-a urmărit ascunderea sau disimularea originii ilicite a acestuia (intenție calificată prin scop). Acest scop va fi analizat în concret de către organele judiciare prin raportare la toate elementele de fapt care fac parte din conținutul dosarului cauzei, fără ca prin această analiză să poată fi atrase elemente de neconstituționalitate ale normei criticate. În aceste condiții, apreciază că cele constatate de instanța de control constituțional în Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018 sunt valabile, mutatis mutandis, și în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocată în cauză. ...