Decizia CCR nr. 132/2022Punctul 10

10. Tribunalul Bacău - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că atât prevederile art. 139 alin. (3) teza finală din Codul de procedură penală, cât și cele ale art. 91^6 alin. 2 teza finală din Codul de procedură penală din 1968 permit folosirea oricăror alte înregistrări ca mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege, iar procesele-verbale de transcriere a convorbirilor sunt mijloace de probă și servesc la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu celelalte probe. Se menționează că probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare, în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Se arată că proba se obține în procesul penal prin mijloacele enumerate la art. 97 alin. (2) din Codul de procedură penală, care, la lit. f) , face referire la orice alt mijloc de probă care nu este interzis de lege. Or, textul de lege criticat prevede că „orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege“, prin aceasta neaducându-se atingere dreptului la un proces echitabil și nici celorlalte drepturi și libertăți ale inculpaților, care sunt judecați de o instanță independentă și imparțială. Se susține că, potrivit art. 21 alin. (1) din Constituție, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, iar, potrivit art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de Convenție au fost încălcate are dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale. ...