Decizia CCR nr. 120/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că, în cauză, dispozițiile criticate, astfel cum au fost interpretate de instanța supremă, determină o îngrădire nejustificată a accesului liberul la justiție al justițiabilului, care, fără vreo culpă procesuală, nu mai are vocația să se prevaleze de incidența acestui text cu excepția ipotezei în care instanța de apel nu a dezbătut și nu a analizat aplicarea cauzei de încetare a procesului penal. Reține că instanța de control constituțional a pronunțat Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 prin care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză“, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională. În consecință, ca efect al aplicării deciziei menționate, prin raportare la dispozițiile art. 5 din Codul penal, rezultă că faptelor comise până la apariția acesteia nu li se mai aplică instituția întreruperii prescripției răspunderii penale, astfel încât față de acestea va opera numai termenul general de prescripție prevăzut în art. 154 din Codul penal. Or, raportat la maximul special prevăzut de legea penală nouă, în cazul celor trei infracțiuni de fals săvârșite de autoare, termenul general de prescripție a răspunderii penale este cel prevăzut în art. 154 alin. (1) lit. d) din Codul penal, respectiv 5 ani calculați de la data săvârșirii infracțiunii, respectiv de la data comiterii ultimei acțiuni în cazul infracțiunii continuate. În consecință, autoarea susține că instanța de apel trebuia să dispună încetarea procesului penal cu privire la acestea. ...