Decizia CCR nr. 586/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate sunt lipsite de previzibilitate și claritate, generând discriminare în rândul cetățenilor și afectând, astfel, drepturile constituționale privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, libertatea individuală și dreptul la apărare. Astfel, cu privire la art. 154 alin. (2) din Codul penal, se arată că textul are o redactare neclară și lipsită de predictibilitate, deoarece, spre deosebire de celelalte forme ale infracțiunii, în cazul infracțiunilor în formă continuată - înșelăciune, în speță - nu se poate stabili cu precizie care este ultima acțiune sau inacțiune pentru a se determina apoi momentul din trecut de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale, în scopul aplicării art. 154 alin. (1) lit. d) din Codul penal, potrivit căruia termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani dacă legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani. Prin urmare, solicitând instanței, în cuprinsul contestației în anulare, să constate împlinirea termenului de prescripție în cazul său, inculpatul a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 154 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, în ipoteza în care instanța ar fi respins această cerere. ...