Decizia CCR nr. 128/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că acordul de recunoaștere a vinovăției reprezintă o formă de justiție negociată, prevăzută în Codul de procedură penală în cuprinsul secțiunii dedicate procedurilor speciale, și că scopul reglementării acestei instituții a fost acela de asigurare a unei soluții legislative inovatoare în vederea soluționării cauzelor întrun termen optim și previzibil. Acordul de recunoaștere a vinovăției are doi titulari, expres prevăzuți de legea procesual penală, procurorul și inculpatul, ambii titulari fiind implicați activ și nemijlocit în încheierea înțelegerii asupra modului de soluționare a acțiunii penale exercitate în cauză. Celor doi li se alătură procurorul ierarhic superior, care are însă un rol ce se reduce la avizarea limitelor înțelegerii încheiate între procuror și inculpat. Procurorul, ca titular al acordului de recunoaștere a vinovăției, este cel care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, fie având inițiativa procedurii de negociere, fie acceptând inițiativa inculpatului, și este singurul care poate decide întreruperea negocierii atunci când, deși există consens, nu se realizează un acord cu limitele stabilite de procurorul ierarhic superior. La rândul său, inculpatul, în calitate de persoană față de care se exercită acțiunea penală, este cotitular în cadrul procedurii analizate și titular al acordului de recunoaștere a vinovăției, dreptul său fiind limitat la inițierea acordului. ...