Decizia CCR nr. 638/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că inițierea acordului de recunoaștere a vinovăției este, într-adevăr, o facultate atât pentru inculpat, cât și pentru procuror, dar, odată făcută solicitarea de către inculpat, adresată procurorului, acesta are obligația să dea o soluție sau să accepte acordul de recunoaștere a vinovăției sau să propună o soluție bună pentru inculpat. Așadar, susține că procurorul are obligația să soluționeze cererea, să o refuze, să o admită sau, pur și simplu, să dea un răspuns motivat printr-o ordonanță. Susține că, din interpretarea normelor în vigoare, reiese că nesoluționarea cererii inculpatului de inițiere a unui acord de recunoaștere a vinovăției este sancționată cu nulitatea relativă, de vreme ce dispozițiile art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală nu sancționează cu nulitatea absolută omisiunea analizării cererii de inițiere a acordului de recunoaștere a vinovăției, prin aceasta încălcându-se dreptul inculpatului la un proces echitabil și dreptul la apărare. ...