Decizia CCR nr. 101/2022Punctul 19

19. Totodată, Curtea a reținut că sintagma „declarații [...] inexacte sau incomplete“ nu lipsește de previzibilitate norma de incriminare, deoarece, din analiza sa, se poate desprinde cu ușurință înțelesul contestat, care presupune că documentele în cauză sunt eronate/greșite ori le lipsește una sau mai multe părți care compun un întreg, au lipsuri, prezentând într-un mod denaturat situația de fapt reală/existentă. Prin urmare, Curtea nu a identificat deficiențe de claritate, textul fiind redactat într-un limbaj care permite destinatarului normei să prevadă consecințele care decurg din nerespectarea lui. De asemenea, Curtea a constatat că noțiunile de „inexact“ sau „incomplet“ nu sunt definite de legea penală și nici de textul legal criticat, deoarece legiuitorul infraconstituțional utilizează într-un act normativ o definiție legală a unui termen sau a unei sintagme numai atunci când acestea sunt susceptibile de mai multe înțelesuri ori dacă sunt folosite cu alt înțeles decât cel obișnuit. Or, noțiunile criticate au valențele conferite în limbajul obișnuit, respectiv neadevărat, eronat, greșit, incorect. În acest fel, un document „inexact/incomplet“ este acela care nu exprimă fidel realitatea, fără însă să se ridice la nivelul unui document fals. S-a mai arătat că, atunci când un document care consemnează un act juridic civil este supus analizei pe tărâmul art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, pentru a se stabili caracterul fals sau inexact/incomplet al acestuia, instanța se va raporta și la semnificația dată actelor juridice civile și înscrisurilor în legislația civilă. ...