Decizia CCR nr. 88/2022Punctul 71

71. Or, deși toți deținătorii unor funcții publice față de care legiuitorul a reglementat angajarea competenței unităților de parchet în funcție de calitatea lor au în comun faptul că dețin poziții de rang înalt în sistemul de putere instituit de Constituție, se poate constata că și între aceștia există diferențe sensibile sub aspectul instituțiilor din care fac parte și al atribuțiilor de serviciu reglementate. Astfel, chiar dacă anumite aspecte îi apropie ca o categorie distinctă de subiecți de drept, alte aspecte îi diferențiază și îi individualizează chiar în cadrul respectivei categorii. Prin urmare, competența stabilită după calitatea persoanei poate fi sau nu dublată de cea după materie, în funcție de situația specifică în care aceste persoane se află și de opțiunea legiuitorului. De altfel, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional. Or, judecătorii și procurorii fac parte din autoritatea judecătorească, ceea ce le conferă, sub aspectul atribuțiilor îndeplinite, o poziție constituțională specifică înfăptuind justiția, respectiv contribuind la înfăptuirea acesteia [noțiunea de „activitate judiciară“ din cuprinsul art. 131 alin. (1) din Constituție se referă la activitatea specifică desfășurată de instanțele judecătorești, iar Ministerul Public, prin procurori, participă la aceasta (a se vedea Geneza Constituției României - Lucrările Adunării Constituante, Ed. R.A. Monitorul Oficial, București, 1998, pagina 567). Procurorul, având în vedere rolul său în faza de urmărire penală, desfășoară activități care contribuie la înfăptuirea justiției (Decizia nr. 480 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 1 octombrie 2018, paragraful 37). Prin urmare, noțiunea de „activitate judiciară“ cuprinsă în art. 131 alin. (1) din Constituție trebuie interpretată stricto sensu și se referă la activitatea de judecată/de înfăptuire a justiției desfășurată de instanțele judecătorești, iar Ministerul Public are rolul de a reprezenta interesele generale ale societății și de a apăra ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor, ceea ce înseamnă că, potrivit Constituției, Ministerul Public nu desfășoară o activitate judiciară, ci contribuie la aceasta (Decizia nr. 26 din 16 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 12 martie 2019, paragraful 144). Având în vedere cele expuse, nu se poate reține încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție. ...