Decizia CCR nr. 54/2022Punctul 22

22. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 35 alin. (1) , coroborat cu art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituție, președintele Camerei Deputaților arată că din însăși expunerea de motive reiese că prin adoptarea Legii pentru modificarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 s-a urmărit corectarea unor situații, în conformitate cu obiectivele Directivei „Păsări“. Invocă Ghidul privind vânătoarea în temeiul Directivei 79/409/CEE a Consiliului privind conservarea păsărilor sălbatice, elaborat de Comisia Europeană („Ghidul privind vânătoarea“), în care s-a statuat că „vânătoarea reprezintă doar una dintre numeroasele întrebuințări potențiale ale siturilor NATURA 2000, pe lângă întrebuințări cum ar fi agricultura, pescuitul și alte forme de recreere. Nu există nicio prezumție generală împotriva vânătorii în zonele NATURA 2000 în conformitate cu directivele referitoare la mediul natural. Cu toate acestea, vânătoarea și alte activități umane pot genera o reducere temporară a utilizării habitatelor din interiorul unui sit. Astfel de cazuri pot fi determinate doar în baza unei examinări punctuale a fiecărui sit. Vânătoarea durabilă poate avea consecințe favorabile cu privire la conservarea habitatelor în cadrul și în apropierea siturilor. Garantarea faptului că vânătoarea sau alte activități nu conduc la perturbări semnificative va depinde de o multitudine de factori, cum ar fi natura, mărimea sitului și activitatea acestuia, precum și de speciile prezente. Este nevoie să fie înțelese motivele pentru care situl este important pentru conservarea naturii, motive care au condus la includerea acestuia în rețeaua NATURA 2000 și care oferă baza pentru stabilirea obiectivelor sale de conservare. O astfel de înțelegere oferă un punct de plecare esențial pentru stabilirea acțiunilor specifice de gestionare necesare pentru conservarea sitului. Pentru a reconcilia utilizarea umană cu obiectivele de conservare, Comisia susține dezvoltarea de strategii de gestionare care să asigure garantarea faptului că activitățile din cadrul și din apropierea ariilor de protecție specială desemnate în conformitate cu Directiva «Păsări», precum și siturile desemnate în conformitate cu Directiva «Habitate», cunoscute în mod colectiv ca formând rețeaua NATURA 2000, sunt compatibile cu exigențele ecologice ale speciilor, sau cei care exploatează resurse naturale cum ar fi păsările sălbatice să aibă, de asemenea, responsabilitatea de a garanta că activitățile lor sunt durabile și nedăunătoare pentru populațiile în cauză“. Astfel, „pentru ca vânătoarea să nu conducă la declinul speciilor care pot fi vânate, abordarea generală a gestionării faunei sălbatice este aceea de a asigura că vânarea speciei se situează între nivelurile «maxim» și, respectiv, «optim» durabil ale numărului de exemplare vânate. Acest concept ar părea să fie mai ușor de aplicat speciilor de păsări sedentare decât celor migratoare. În absența unor informații pertinente cu privire la dinamica populației și la numărul de exemplare vânate din speciile sedentare și migratoare, ar trebui, în general, evitate niveluri mari de utilizare a resurselor“. ...