Decizia CCR nr. 54/2022Punctul 56

56. Cu privire la cadrul legal în materia vânătorii și a protecției fondului cinegetic, Curtea reține că, la nivel european, în anul 1979 a fost adoptată Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice, care a fost actualizată în 2009 prin Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice. Această reglementare, cunoscută sub denumirea de Directiva „Păsări“, este cea mai veche lege comunitară referitoare la mediu prin care s-a creat un sistem complet de protecție pentru toate speciile de păsări sălbatice care se găsesc în mod natural pe teritoriul Uniunii Europene. Directiva a însemnat și recunoașterea faptului că păsările sălbatice, dintre care multe migratoare, reprezintă o moștenire comună a statelor membre și că pentru conservarea lor eficientă este necesară cooperarea la nivel european. Directiva promovează cercetarea, gestionarea și utilizarea sustenabilă a tuturor speciilor de păsări vizate de directivă (anexa V). De aceea, „conservarea, menținerea sau restaurarea unei diversități suficiente și a unei suprafețe suficiente pentru habitate este esențială pentru conservarea tuturor speciilor de păsări. Pentru anumite specii de păsări trebuie să se prevadă măsuri de conservare speciale în privința habitatelor acestora pentru a li se asigura supraviețuirea și reproducerea în aria de răspândire. Astfel de măsuri trebuie să ia în considerare și speciile migratoare și trebuie să fie coordonate în vederea stabilirii unui cadru coerent“ (pct. 8 din preambulul directivei). În plus, „datorită efectivului populației, a distribuției geografice și a ratei de reproducere pe întreg teritoriul Comunității, anumite specii pot face obiectul vânătorii, ceea ce constituie un tip acceptabil de exploatare, în măsura în care se stabilesc și se respectă anumite limite, astfel de acțiuni de vânătoare trebuind să fie compatibile cu menținerea populației din speciile respective la un nivel satisfăcător“ (pct. 10 din preambulul directivei). Directiva „Păsări“ interzice activitățile care amenință în mod direct păsările (omorârea sau capturarea intenționată, distrugerea cuiburilor și luarea ouălor) și activitățile asociate acestora (comerțul de păsări vii sau moarte), cu câteva excepții (enumerate în anexa III). Art. 7 din directivă recunoaște vânătoarea ca fiind o activitate legitimă, dar care trebuie gestionată sustenabil (limitată la speciile enumerate în anexa II) și include cerința ca păsările să nu fie vânate în perioadele de cea mai mare vulnerabilitate, cum ar fi migrația cu scopul revenirii în zonele de cuibărit, reproducerea și creșterea puilor. Statele membre sunt obligate să se asigure că „vânarea acestor specii nu aduce atingere eforturilor de conservare în aria lor de răspândire“ și că practicarea vânătorii, desfășurată conform măsurilor de drept intern în vigoare, „respectă principiile de utilizare rațională și de control echilibrat ecologic al speciilor de păsări respective și că această practică este compatibilă cu măsurile ce decurg din articolul 2, cu privire la populațiile acestor specii, în special ale speciilor migratoare“. În scopul aplicării coerente a dreptului european în materie, statele membre sunt obligate să transmită Comisiei „toate informațiile relevante privind punerea în aplicare efectivă a reglementărilor lor legislative asupra vânătorii“. Mai mult, art. 9 din directivă prevede posibilitatea statelor de a aplica derogări de la prevederile art. 7, în cazul în care nu există altă soluție satisfăcătoare, pentru motive expres prevăzute, printre care și acela de „a permite, în condiții strict controlate și pe bază selectivă, capturarea, păstrarea sau alte utilizări judicioase ale anumitor păsări în număr mic“ [alin. (1) lit. c) ]. În astfel de cazuri, derogările trebuie să specifice „(a) speciile care fac obiectul derogărilor; (b) mijloacele, sistemele sau metodele autorizate pentru capturare sau sacrificare; (c) condițiile de risc și circumstanțele de timp și spațiu sub rezerva cărora pot fi acordate astfel de derogări; (d) autoritatea împuternicită să declare că sunt îndeplinite condițiile impuse și să decidă mijloacele, sistemele sau metodele care pot fi utilizate, în ce limite și de către cine; (e) controalele care trebuie efectuate“ [alin. (2) ]. ...