Decizia CCR nr. 54/2022Punctul 37

37. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 148 raportat la art. 20 din Constituție, Guvernul invocă jurisprudența Curții Constituționale în materia normelor de drept al Uniunii care intră în sfera de aplicare a art. 148 din Constituție, respectiv Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 12 mai 2003, Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014, Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015. Prin raportare la jurisprudența menționată, Guvernul apreciază că singurul act care, în virtutea caracterului său obligatoriu, ar fi putut constitui normă interpusă controlului de constituționalitate realizat prin raportare la art. 148 din Constituție, și anume Directiva „Păsări“, „prin dispozițiile și obiectivele pe care le impune, nu are relevanță constituțională, întrucât nu complinește o lacună a Legii fundamentale și nici nu dezvoltă normele acesteia prin stabilirea unui standard mai ridicat de protecție. Astfel, deși principiul acțiunii preventive al cărui conținut exprimă ideea că cea mai adecvată și mai eficientă strategie de mediu constă în prevenirea vătămărilor ecologice de orice natură, în locul reparării efectelor acestora, a fost dezvoltat cu claritate în jurisprudența CJUE, nu reprezintă o normă cu relevanță constituțională în sensul jurisprudenței constituționale mai sus invocate“. Prin urmare, criticile de neconstituționalitate raportate la art. 148 din Constituție nu sunt întemeiate. ...