Decizia CCR nr. 873/2021Punctul 24

24. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă formulate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 593 din 15 iulie 2020, precitată, paragraful 41, a observat că Legea nr. 14/2020, deși adoptată înainte de Legea bugetului de stat nr. 5/2020, a fost publicată ulterior acesteia, astfel că cheltuielile generate de această lege nu au fost luate în considerare atunci când a fost adoptat bugetul de stat pe anul 2020, tocmai pentru că legea, deși adoptată, nu intrase încă în vigoare. În acest context factual, Guvernul a adoptat ordonanța de urgență criticată. Prin aceeași decizie, paragraful 42, Curtea a statuat că Guvernul a utilizat ordonanța de urgență pentru a proroga intrarea în vigoare a unei legi ce implica o majorare a cheltuielilor bugetare. Prorogarea intrării în vigoare a unei legi printr-o ordonanță de urgență se încadrează, în principiu, în exigențele art. 115 alin. (4) din Constituție, cu condiția ca aceasta să nu indice faptul că legiuitorul delegat, printr-un act de reglementare primară, contracarează o măsură de politică legislativă (Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008). Chiar dacă ordonanța de urgență a fost emisă la două zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României, nu se poate trage concluzia că a existat o măsură de contracarare a politicii legislative a Parlamentului, ci, mai degrabă, o măsură urgentă care să permită identificarea cât mai repede posibil a fondurilor bănești necesare punerii în executare a legii. În consecință, Curtea reține că ordonanța de urgență criticată nu a contracarat o politică legislativă promovată de Parlament, nepunând în discuție principiul consacrat de art. 61 din Constituție. ...